Nintendo a anunțat destul de multe titluri pentru anul acesta, iar printre cele mai așteptate s-a numărat și Bayonetta 3. Cât așteptăm al treilea titlu al seriei, compania a decis să ne delectăm cu primele două apariții a vrăjitoarei înzestrate cu abilități remarcabile. Pentru cine nu știe despre ce este vorba, primul joc Bayonetta a fost lansat în 2009 pe Xbox 360 și PlayStation 3 și a definit practic genul de jocuri hack-and-slash. Între timp, producătorii jocului, Platinum Games au devenit parte a gigantului Nintendo, iar Bayonetta 2 s-a lansat exclusiv pe Wii U. Iată că în 2018, la aproape un deceniu după lansarea originalului nu numai că avem Bayonetta și Bayonetta 2 pe Wii U și Switch, dar și promisiunea unui al treilea titlu care va veni exclusiv pe platforma hibrid în viitor. Trebuie menționat încă de la început faptul că cele două jocuri au fost gândite pentru Switch și rulează impecabil la 60fps și rezoluție 720p. Chiar dacă rezoluția nu este fantastică și grafica nu s-a schimbat semnificativ, jocurile sunt mai cursive și rulează într-un mod uniform.
Despre Bayonetta
Jocurile din seria Bayonetta sunt regizate de celebrul Hideki Kamiya, omul care stă în spatele unor serii de succes precum Devil May Cry sau Resident Evil, iar jocul original a devenit emblematic și definitoriu pentru genul de acțiune în lumea gamingului. Povestea jocului este destul de greu de înțeles dacă joci pentru prima dată aceste titluri și o vei descoperi abia după ce termini prima parte a jocului. Lumea este prinsă în mijlocului unei lupte între forțe divine și malefice denumite în joc Lumen Sages (îngeri) și Umbran Witches (demoni). Personajul principal din joc este Bayonetta, care este trezită după douăzeci de ani și nu-și mai amintește nimic din trecutul ei și scopul ei în prezent este să vâneze îngeri pentru a nu fi trimisă înapoi în iad. Nu am să intru prea mult în detalii pentru că povestea este una destul de complexă și prefer să vă las pe voi să o descoperiți în totalitate, însă ce trebuie să precizăm este faptul că o veți descoperi doar dacă jucați titlurile consecutiv. Pe parcursul jocului descoperim elemente ale poveștii care prind contul abia la sfârșitul jocului, dar care se vor lega unele de altele impecabil și vor descâlci povestea personajelor.
Image may be NSFW.
Clik here to view.
Povestea este prezentată ca un serial anime, cu multe scene de tip cut-scene între lupte și cărți colecționate de-a lungul jocului, pe care le puteți citi sau nu, asta e treaba voastră. Primul joc este împărțit în 16 capitole, plus prolog și epilog, iar mie mi-a luat cam 6 ore să îl termin, asta în condițiile în care eu jucasem deja jocul în urmă cu câțiva ani pe PS3. Cea de-a doua parte este o continuare directă a primului joc și are loc la câteva luni după terminarea poveștii inițiale, iar acțiunea se desfășoară în orientul mijlociu. Partea a doua are tot 16 capitole plus un prolog, dar este ceva mai lung decât primul titlu.
Bayonetta pe Nintendo Switch
Trebuie neaparat să vorbim despre elementele unice ale jocului pe consola hibridă Nintendo. În primul rând, Bayonetta 2 vine cu suport amiibo și oferă avantaje ample pentru cei care au figurine. Pe lângă costume pentru protagonistă, jucătorii sunt recompensați cu bani care pot fi cheltuiți pe arme și tehnici de luptă, iar acestea pot fi folosite de până la 32 de ori pe zi, ceea ce face jocul mai ușor, dacă voi alegeți să le folosiți. Rezoluția jocurilor, atât cu consola andocată cât și detașată rămâne la 720p din păcate, iar calitatea imaginii este cam la fel. Din fericire, performanța este incredibil de bună în fiecare joc, ceea ce ajută acțiunea să se simtă rapidă și fluidă, jocurile rulând constant la 60 fps. Vă las mai jos o mică compilație de secvențe filmate de noi din Bayonetta 1 pe Switch:
Ambele jocuri vin cu posibilitatea de a folosi ecranul touch screen, ceea ce face ca varianta portabilă a jocului să fie foarte tentantă. Eu așa l-am jucat pe primul, priumele 2 ore și jumătate, mai precis, până s-a descărcat bateria în consolă. Totuși nu am folosit foarte mult modul touchscreen pentru că nu mi se pare comod să trag cu mâna pe el în continuu, mai ales că jocul este extrem de dinamic și inamicii vin destul de mulți. Bayonetta 1 ocupă 8.5 Gb, iar Bayonetta 2 cam 12 Gb. Consola are memoria internă de 32 Gb și dacă mai aveți alte jocuri aveți nevoie de un card SD, lucru pe care cred că trebuie să îl menționez pentru că eu a trebuit să arhivez câteva jocuri ca să le instalez pe ambele. Mi-am dat totuși seama că e timpul să fac un upgrade și voi cumpăra un card mare cât de curând pentru că lineup-ul Nintendo se extinde și apar titluri din ce în ce mai atractive.
Image may be NSFW.
Clik here to view.
Gameplay
V-am spus despre ideea jocului, despre poveste și despre beneficiile pe care jocul le aduce posesorilor de console Switch, așa că a venit timpul să vorbim despre gameplay. Majoritatea sunteți familiarizați cu jocurile de tipul hack-and-slash pentru că sunt destul de multe pe piață pe toate platformele, iar, din păcate, marea lor majoritate nu aduc nimic special și ajung lipsite de substanță destul de repede. Din fericire, Bayonetta nu se încadrează în acest tipar și, după mine, jocul rămâne piatra de temelie a stilului și cele două jocuri ,a în special al doilea, sunt încă cele mai bune jocuri de acest fel de pe piață. Ambele jocuri se desfășoară ca o poveste unitară în care urmărești scenele video și apoi intervii în acțiune. Scenele video nu au opțiunea de skip, lucru care poate enerva unii jucătorii, dar sunt concepute așa pentru a ilustra povestea jocului. Această poveste este extrem de solidă fapt pentru care jocul crează o dependență uriașă. V-am spus la început că eu am mai jucat Bayonetta 1 și cu toate acestea, am început să joc pe la ora 17 și l-am lăsat din mână pe la 2 noaptea, după ce l-am terminat într-o tură destul de rapidă. În acest timp am jucat destul de rapid, fără să stau să citesc cărțile, fără să caut să adun toate secretele și fără să insist prea mult asupra poveștii pe care o știam deja. Dacă vreți să parcurgeți totul ca la carte aveți nevoie de cel puțin 11-12 ore după părerea mea, iar aceste ore sunt extrem de intense.
Image may be NSFW.
Clik here to view.
Ambele jocuri îmbină elemente de lupte haotice de tip hack-and-slash cu puzzleuri foarte bune și elemente de tip RPG, îmbinate într-un stil unic. Stilul de luptă în joc este o combinație între Dark Souls, cu mișcări rapide și scheme de evitare a loviturilor și Mortal Kombat, pentru că schemele se fac prin apăsarea butoanelor în diferite combinații, iar cu cât sunt mai variate, cu atât devin mai periculoase. Fiecare capitol din joc este împărțit în mai multe checkpoint-uri, denumite „versuri”. La finalul fiecărui vers primești un calificativ în funcție de schemele executate, timpul de terminare, loviturile primite și secretelor descoperite.
Image may be NSFW.
Clik here to view.
Personajul principal din Bayonetta este unic și cred că va fi extrem de greu să fie copiat în alte jocuri. Vrăjitoarea vine cu mult sex-appeal, este îmbrăcată în costume de latex sexy (asta dacă nu folosiți skinuri amiibo) și poartă pantofi stiletto(adică de ăia cu tocuri mari, ca să definesc pantofii pentru bărbați). Ea este înarmată cu 4 pistoale, două dintre ele plasate pe pantofi și două ținute în mână. Acestea sunt folosite în diferite moduri, executând diverse combinații, iar preferata mea este una în care personajul se pune în cap, execută o sfoară și se învârte trăgând cu pistoalele din dotare în tot ce mișcă. Pe lângă acestea poți culege arme de la inamicii învinși care au fiecare abilități diferite, dar utilitate limitată pentru că îți permit să le folosești o perioadă de timp după care se strică/distrug. De exemplu poți lua un fel de suliță și o folosești în stil unic, împlântând-o în pământ, iar personajul se agață de ea ca într-un club de striptease și se rotește împușcând cu pistoalele tot ce mișcă în jurul ei. Personajul fiind o vrăjitoare are și abilități speciale care mai de care mai spectaculoase. În timpul luptelor folosești un fel de mana pentru a activa puteri speciale care sumonează demoni, păsări uriașe sau activează așa numitele „torture attacks”, care presupun apăsarea repetată a unui buton, cât mai repede pentru a lovi repetat adversarii și a le cauza cât mai mult damage pe secundă.
Image may be NSFW.
Clik here to view.
Adversarii sunt împărțiți pe categorii, unii standard, ușor de învins și alții mai puternici, în cazul cărora trebuie să abordezi un alt stil de luptă, iar pe parcursul jocului vei întâlni și o sumedenie de monștrii mari, cu rol de boss. Aceștia au fost prima dată introduși în Bayonetta și sunt „copiați” în seria Dark Souls. Chiar dacă luptele nu sunt neaparat foarte grele, satisfacția pe care o primești la finalul acesteia este foarte mare. Din fericire, jocurile Bayonetta nu sunt repetitive ca în cazul altora de același gen. Capitolele nu sunt foarte lungi și nu implică căutarea disperată a unei căi de ieșire sau o luptă infinită cu inamici identici. Fiecare nivel oferă un alt scenariu de luptă, alți adversari și alte posibilități. Lucrul care mi-a plăcut mie mult a fost combinarea uneia din abilitățile vrăjitoarei, și anume fuga pe pereți, sfidând gravitatea cu luptele în același loc. În Bayonetta 1 este un nivel în care orașul e invadat de lavă și în care trebuie să fugi pentru a nu fi prins din urmă, însă în fuga ta ești atacat de forțe angelice pe care trebuie să le învingi rapid și să continui să fugi. Chiar dacă situația pare dificilă, jocul a fost creat în așa fel încât să poți face toate acestea fără să fi cuprins de disperare, ca în cazul altor titluri. Acest lucru mi s-a părut în mod special genial.
Image may be NSFW.
Clik here to view.
Unele versuri din joc implică lupte, în timp ce altele implică rezolvarea unor puzzleluri, care nu sunt simple, dar pentru care primești indicii subtile și care s-au dovedit a fi destul de distractive. Pe tot parcursul ambelor jocuri nu am avut momente de frustrare cu privire la nivelul de dificultate sau momente în care m-am simțit blocat într-un anumit nivel. Sunt momente în joc când trebuie să apeși repede pe un buton și câteodată ratezi, dar această ratare nu implică pierderea nivelului ci mai degrabă pierderea recompensei maxime în joc, lucru care poate deveni frustrant pe alocuri, mai ales în primul joc, pentru cei care umblă după perfecțiune, dar nu afectează restul jucătorilor în nici un fel. În Bayonetta 2 nu mai avem această problemă, dar eu, personal, nici nu o consider o problemă în adevăratul sens al cuvântului. Atât în primul cât și în al doilea joc, în timpul luptelor sau între lupte poți sparge anumite obiecte și găsi anumite recompense, dar și culegi recompense în timpul luptelor. Aceste recompense se pot fi folosite în joc pentru cumpărarea de noi arme sau deblocarea de noi abilități, scheme sau costume și aici vine elementul de RPG. În Bayonetta 1 poți folosi o singură armă odată, însă în Bayonetta 2 poți folosi două arme odată și comuta rapid între ele. Altă diferență importantă între cele două jocuri o reprezintă dinamica acțiunii. În primul titlu ai destul de multe secvențe video lungi care par să nu se mai termine, care te enervează pe moment dar de care uiți că te-au agasat imediat ce intri în acțiune. În cel de-al doilea joc aceste secvențe sunt mult reduse și acțiunea e mai vastă, mai rapidă și mai multă. Practic, în relativ același timp de joc, faci mult mai multe chestii și duci mai multe lupte în Bayonetta 2. Platinum Games au luat ce a fost bun în primul Bayonetta și au schimbat elementele pe care jucătorii le-au semnalat ca fiind plictisitoare și inutile în cel de-al doilea. Nu multe alte companii de jocuri fac aceste lucruri cu jocurile lor, ceea ce este de apreciat.
Image may be NSFW.
Clik here to view.
Un lucru extrem de important de care era să uit este rejucabilitatea celor două tiluri. Odată terminată o misiune poți oricând să revii asupra ei și să o joci din nou și din nou pentru a obține un scor perfect, dacă asta vrei, sau doar de plăcere. Un alt element important este posibilitatea jocului cooperativ în cazul Bayonetta 2 care îți permite să intri în mod multiplayer, pe internet cu un alt jucător. Nu am să insist însă asupra acestui element pentru că eu nu l-am încercat, voi reveni probabil în viitor la această problemă după ce voi testa această funcție și după ce mai trece ceva timp pentru a se aduna ceva jucători în online. jocul a fost proaspăt lansat și poate fi achiziționat de la magazinele de profil din România în varianta 2-în-1 la prețuri de la 284,90 lei.
Grafică și sunet
Am vorbit mai devreme despre rezoluții și framerate, așa că nu mai insistăm pe ele, dar aș vrea să vorbim puțin mai în detaliu despre cele două jocuri din punct de vedere al mișcării și graficii, în general. Bayonetta 2 l-am văzut pe Wii U și putem face o comparație între cele două versiuni ale jocului și aceasta se impune a fi făcută în opinia mea, pentru că cea mai semnificativă schimbare pentru versiunea Switch a jocului este rata de cadre. Pe Wii U jocul rula constant cam în 40 fps cu momente intense de luptă când acesta sacada destu lde rău. Pe Switch însă jocul merge aproape 100% constant în mod impecabila la 60fps. Acest lucru este extrem de important pentru că îți permite să execuți serii lungi de atacuri controlate asupra inamicilor. Același lucru se întâmplă și în Bayonetta 1, ceea ce e incredibil, mai ales pentru un joc lansat acum aproape 10 ani.
Image may be NSFW.
Clik here to view.
Fiind un joc pe un sistem Nintendo, Bayonetta aduce ceva ce variantele pe PC sau alte console nu au, și anume interacțiunea cu jucăriile amiibo, care pe lângă beneficiile din joc îți permit să schimbi costumele personajelor, dar și controalele touch-screen, specifice mai mult jocurilor mobile. Este distractiv, să zic așa să îmbraci vrăjitoarea în rochia prințesei Peach sau în costumul lui Link, dar eu prefer să o văd îmbrăcată clasic în costumul ei sexy. Cât despre controale, eu am jucat mare parte din joc stând în pat, cu consola în mână, nu pe televizor. Controalele din butoane sunt extrem de intuitive, însă ca în Mortal Kombat, presupun apăsarea repetată a tastelor, iar după un timp te dor mâinile. Acest lucru nu este însă un impediment major pentru că oricum are efect mișcarea chiar dacă apeși de trei ori sau de 10 ori în același interval de timp, diferența fiind dată de damage-ul executat și acest lucru afectează, din nou, doar „compleționiștii”, adică acei jucători care vor să termine perfect jocul. Controlul de tip touch-screen este însă unul pe care eu nu l-am putut folosi, mi se pare inutil pentru că e mult prea greoi și nu îți grăbește mișcările, ci dimpotrivă, te îngreunează de cele mai multe ori.
Image may be NSFW.
Clik here to view.
Concluzie
Bayonetta 1 & 2 rămân două titluri definitorii genului hack-and-slash, iar versiunea pentru Nintendo Switch nu dezamăgește. Este extrem de greu să găsești niște jocuri care satisfac atât jucătorii normali, cât și pe cei avizi după perfecțiune. Dacă mai adaugi și un stil de luptă complex, dinamic și deloc greoi, o grafică frumoasă, o poveste incredibil de bogată și un gameplay care le integrează pe toate, ești aproape să atingi perfecțiunea. Sigur sunt lucruri care poate ar fi fost mai bune, poate grafica nu este la nivelul actual și controalele touch-screen sunt inutile, dar cu toate acestea, cele două jocuri sunt extrem de solide și chiar dacă au ceva ni în spate pot fi jucate în 2018 și în anii care vin fără a simți că a trecut timpul peste ele. În plus, Nintendo a anunțat că lansează Bayonetta 3, deci ce alte jocuri te poți juca pentru a te pregăti pentru el ?
Codurile pentru Bayonetta 1 & 2 ne-au fost puse la dispoziție de către Nintendo.
The post Bayonetta 1 & 2 Review (Nintendo Switch) appeared first on SteamGames.Ro.